Ma gindeam intr`o zi de ce sunt atit de absorbita de inet. De ce am inceput sa fac din el o obsesie, de ce trebuie mereu sa sufar de schimbari de dispozitie, pareri stupide ce ma fac sa imi pierd increderea in sine. Ma gindeam chiar intr`o zi cit de tare m`a schimbat inetul…ce obsesie stupida am facut pentru el si cita vreme pierd pentru el. La urma urmei pina si blogul depinde de inet. Cred ca pina si ratiunea sau moralitatea va deveni virtuala…Procesul a inceput deja. E mai rapid si mai molipsitor ca incalzirea globala. Este procesul ce a cuprins si ce terorizeaza intregul glob. Ma sperie. Sau defapt nu..ma uimeste.
Ma gindeam de ce imi bate mereu inima mai tare odata ce fac sign`in pe mess sau icq, asteptind un offline message atit de nesemnificativ care ma face sa cred ca poate schimba ceva. De ce pierd timpul pe niste site`uri cu oameni lipsiti de originalitate, de a caror parere depinde increderea in propriile puteri si still? Cutie a Pandorrei: e evident. Odata ce ai intrat in acest cerc vicios, cauti mereu sa faciu cunostinta cu asa`zisele persoane importante, cu care vrei sa te imprietenesti pentru a`tzi mari ratingu in societate. Pffff! Stupid. Ridicol chiar. Si cind imi dau seama ca sunt si eu una dintre ei..offff. Unica pentru ce ii multumesc inetului sunt crearea pasiunii pentru fotografie. Nustiu daca avea sa ma pasioneze fotografia fara tendinta de a posta poze cit mai originale. Fotografia a devenit pentru mine ceva extrem de special si ceva foarte important chiar daca nu pricep prea multe in domeniu pina cind. Vreau sa depasesc faza cu inetul..da suna stupid…n`o sa depasesc…totusi datorita lui am gasit persoanele pe care le consider acum prieteni si pe care le ador…Multumesc i`net. Te urasc oricum.
